Sanatate, obezitate, prevenire obezitate

Sport olimpic din 1896

Inainte ca inotul sa aiba reguli clare si o federatie care sa faca aceste reguli si sa se asigure ca ele sunt aplicate, Jocurile Olimpice au inclus o varietate de evenimente mai putin obisnuite, de genul „inot subacvatic“ (1900), „inot cu obstacole 200m“ (1900) si „plonjare in adancime“ (1904).

Pana sa apara primul bazin olimpic, concursurile de inot s-au desfasurat in ocean (1896), raul Sena (1900) sau pe un mic lac din Saint Louis, SUA (1904). De atunci insa, inotul olimpic a evoluat foarte mult, ajungandu-se la controlul temperaturii in bazinele de 50m, sisteme care opresc formarea valurilor sau linii de marcaj impotriva agitarii apei, fiind in prezent o disciplina fascinanta!

La inceput numai barbatii puteau concura, insa din 1912 au fost incluse si probele feminine, astfel ca astazi, atat barbatii, cat si femeile participa la nu mai putin de 16 probe fiecare. Intrecerile libere acopera distante de la 50m pana la 10.000m.

Proba de 800m este destinata exclusiv femeilor, iar proba de 1.500m se adreseaza doar barbatilor.

Intrecerile de „spate“, „bras“ si „fluture“ acopera distante de 100m si 200m.

La fiecare proba exista maxim 8 competitori; pro­bele preliminare de 50m, 100m si 200m sunt urmate de semifinale si finale unde important este timpul de parcurgere al cursei.

Polo

Polo este asemanator unui joc de fotbal, doar ca se joaca in apa. Parintele acestui sport este considerat William Wilson, nascut la Londra, din parinti scotieni, in anul 1844. Ca membru al London Swimming Club, plictisit de monotonia antrenamentelor de inot si de cele de „swim­ming exhibitions“ (demonstratiile de inot), a aparut intr-o buna zi cu o minge de fotbal pe care a aruncat-o in apa. Fiecare a inceput sa inoate dupa minge, s-o prinda, s-o paseze celuilalt. Era ceva cu totul nou si joaca a prins repede, iar inotatorii si-au dat seama ca, pentru moment cel putin, acela era cel mai bun divertisment.

De-a lungul a 4 reprize de cate 7 minute, sportivii nu au voie sa atinga fundul bazinului si nici peretii, si inoata, in timpul unui joc, pe o distanta de circa 5 kilometri. Deci, ca sa poti sa joci polo trebuie sa ai tehnica si rezistenta unui bun inotator, finetea unui handbalist care paseaza, dribleaza si trage la poarta, precum si forta unui rugbist de a pastra mingea in mana.

Pana la sfarsitul secolului 17, sportul a devenit destul de popular in Europa si America de Nord pentru ca, in 1900, sa fie inclus in programul Jocurilor Olimpice de la Paris.

Desi este considerat un joc dur si dificil, incepand cu Jocurile Olimpice de la Sydney (2000), a fost introdusa si proba de polo feminin, oferind o noua fata acestei discipline.