X

Si Eu Traiesc Sanatos

Vrem sa fiti prieteni cu noi pe pagina de Facebook!


fruct
Pagina de start

Interviu cu doamna Aurora Liiceanu

<< Inapoi


Stilul de viata al parintilor se reproduce la copil

sustine Doamna Aurora Liiceanu intr-un interviu acordat portalului SETS.ro

1. Care sunt factorii de baza ce contribuie la dezvoltarea armonioasa a copilului si care trebuie constientizati de familie in universul citadin de astazi?

Sigur, ca ceea ce numim conceptie si stil de crestere a unui copil trebuie corelat sau adaptat particularitatilor copilului si determinarilor genetice. Fiecare individ, deci si un copil, este unic si diferit de altii. Responsabilitatea parentala este conditia esentiala a dezvoltarii copilului. Dar, daca el este un copil "normal", varsta lui va schimba permanent stilul de a-l creste si educa in functie de nevoile lui. La varste mici, aspectul emotional este foarte important. Copilul trebuie sa fie iubit, sa simta ca este iubit,  securitatea lui, nevoia lui de protectie trebuie sa-i fie asigurate. Lipsa acestora antreneaza carente afective, traume. Pe masura ce creste, copilul se schimba si se schimba si nevoile lui, deci creste dorinta lui de cunoastere, de socializare, de intelegere a mediului in care traieste. Comunicarea, adaptata la accesibilitatea lui la intelegere, trebuie sa fie pentru parinti un aspect important, pentru a echilibra atasamentul lui fata de parinti si cel fata de grupul lui de apartenenta. Atunci cand aceste conditii nu sunt asigurate, copilul devine din ce in ce mai atasat grupului si mai distant, strain de parinti, de familie.

 

2. Ce impact asupra dezvoltarii psihice a copilului au: numarul mare de ore petrecute  la scoala, urmate de un numar la fel de mare de ore de studiu acasa, completate de orele petrecute la TV sau in fata computerului?

Multe cercetari au analizat cum este gestionat bugetul de timp al copilului. Echilibrul trebuie sa se realizeze intre socializarea lui la scoala, cea de acasa cu parintii si fratii, daca are, cu prietenii de joaca – astazi sunt pe computer mai degraba – si activitatile solitare, adica cititul, studiul individual, jocurile pe computer. Dar, parintii trebuie sa observe daca nevoile de socializare sunt mai mari (copiii extroverti) sau mai mici (copiii introverti), sa le urmareasca interesele care vor structura motivatiile lui – cogntive, ludice – si sa-i sustina aceste interese. De pilda, lectura care este o activitate solitara se formeaza din copilarie, dar pentru parinti este mai comod sa-i puna de mici la televizor si cum imaginea este mai facila si atractiva decat scriitura, copilul nu va deveni un cititor. Psihologii arata ca este pentru prima data cand copiii se uita la televizor inainte de a merge, facand astfel o dependenta de imagine. Internetul asigura socializare, dar si activitati ludice. Intre ele trebuie sa existe un echilibru. Intre a fi o unealta si a fi un prieten este o mare diferenta. Pentru copiii introverti  socializarea pe net este mai facila, pentru ca comunicarea directa, fata-n-fata, este mai complexa si mai dificila, solicitand mai mult control si uneori si autenticitate.

 

3. De ce nu mai vrem sa facem miscare? Sedentarismul este o realitate cu care ne confruntam toti: mari si mici – nu il putem evita 100%. In sanul unei familii cu copii, cum poate fi combatut? Ce alternative putem oferim copiilor nostri, cum sa ii convingem?

Miscarea cere timp si efort. Este comod sa stai, iar miscarea facuta ca sa corectam sedentarismul este la sala, o miscare in care corpul foloseste "proteze". Nu este o miscare naturala, ci una cu aparate, care culmea formeaza un alt tip de corp, de tip "culturist", care se supune altei estetici. Cata miscare face un copil dus la scoala cu masina si adus de la scoala cu masina? Este vina parintilor ca nu parcheaza masina la o distanta de scoala pentru a face un compromis intre statul in masina si mersul pe jos, adica miscarea. Astfel, l-ar invata pe copil, de mic, cat de importanta este sa te misti. Comoditatea parintilor duce la formarea unui stil de viata nesanatos la copii.  Multi parinti stiu si totusi asa fac.

 

4. Timpul foarte limitat al parintilor alaturi de copii, lipsa comunicarii, stress-ul singuratatii – care  se manifesta la copii,  influenteaza apetitul alimentar in excess? Cum pot fi toate acestea contrabalansate de parinti?

Parintii, in general, nu fac sacrificii pentru copii. Copii cer rabdare si uneori parintii se plictisesc sa stea cu ei. Ei nu vor sa-si schimbe stilul de viata si atunci au doua solutii. Ori ii lasa la bunici, uneori cu schimbul, si se socializeaza cu alte cupluri in cluburi, la petreceri, venind tarziu acasa. Un copil incurca viata sociala a parintilor tineri. Ori, petrec impreuna luandu-si copiii cu ei. In aceasta situatie, copiii prietenilor devin prietenii copiilor lor. Si in vacante, unele cupluri cu copii se duc impreuna, preferand hoteluri cu all inclusive, unde efortul lor fata de copii este mic. De fapt, ei nu si-au exersat rabdarea, stand putin cu copiii lor. In cazul in care exista un paralelism intre socializarea parintilor si cea a copiilor, copii nu-si dezvolta atasamentul fata de parinti, nu interactioneaza nici in aceste situatii doar cu parintii. Am observat ca tema organizarii timpului liber impreuna cu copilul si cu prieteni sau fara copil, dar cu prieteni este o tema prioritara a cuplului, cea care-i leaga cel mai mult. Cuplul nu se simte in intimitate, ce doi se plictisesc impreuna. Cand copilul paraseste parintii si se muta, cand creste, parintii de acest tip sufera de sindromul  "cuibului gol" (empty nest syndrome).

 

5. Ce mecanisme dezvolta la un copil respectul fata de sine, fata de cei din jur? Ii pot influenta in bine stilul de viata?

Stilul de viata influenteaza atitudinile care se formeaza la copii. Super-protectia copilului dezvolta egoismul, cooperarea dezvolta empatia si altruismul. Parintii dau intaietate copilului, care considera ca lui i se cuvine totul. Uneori chiar mama reproseaza sotului ca nu se sacrifica pentru copil, lasandu-l pe acesta sa manance tot sau ce e mai bun. Cine nu stie ca "ficatelul" de la pui se lasa obligatoriu copilului dintotdeauna? Copilul nu trebuie crescut ca un print ai carui parinti sunt servitorii lui. Respectul de sine si de altii nu inseamna preferinta de sine si altruismul exagerat, ci o intelegere a relatiei armonioase intre oameni.

 

6. A manca mult este o placere compensatoare pentru un copil, la un stil de viata lipsit de varietate, de preocupari?

A manca mult si bine este o recompensa in multe cazuri. Este valorizata "burta". In loc sa se si vorbeasca la masa, la masa se mananca pentru ca nu au teme de comunicare. Si in vizite, mancarea este tema principala si nu socializarea prin comunicare. Ar trebui sa ne gandim ca petrecem impreuna timpul, dar nu stam impreuna pentru a manca; mestecatul inlocuieste vorbele.

 

7. Accesul la cultura – carti, muzica, teatru, dans – pot fi alternative la statul la calculator sau la TV, cum sa ii convingem sa aleaga?

Cred ca stilul de viata al parintilor se reproduce la copil. El imita, asimileaza valori si comportamente. Cunosc parinti care se plang ca nu citesc copiii lor, dar stiu sigur ca ei nu citesc. Am fost odata la o emisiune cu tineri care au spus ca adultii ii critica ca nu citesc, dar, se intreba el, cati copii isi vad parintii citind. In general, am observat ca cei cu nevoie mare de socializare stau la calculator mai ales in timpul saptamanii, dar in weekend se aduna la cluburi sau in locuri publice. La teatru nu se merge in grup, dar la concerte stradale si la dans se duc in grup. Cand apar primele incercari de cuplare, preadolescentii se mai departeaza de grup in perioada de formare a relatiei, iar apoi revin la grup, odata ce cuplul s-a format, indiferent cat va dura relatia.

 

8. Ce recomanda Aurora Liiceanu unei familii care isi pune aceste intrebari si doreste sa progreseze in a oferi copiilor lor un stil de viata sanatos?              

Viata astazi este complicata, exista alternative de stil de viata, trebuie sa decizi, sa te cunosti si sa-ti dezvolti gandirea critica. Contagiunea sociala este un mecanism foarte puternic. Te lasi influentat de mode, de televizor, de ce spun unii etc. Copiii nu mai pot creste "ca buruienele", spontan, ci trebuie sa ai o educatie parentala, sa cunosti dezvoltarea lui. Cati parinti stiu cate cuvinte trebuie sa stie un copil la trei ani, cati parinti stiu ce sa observe la un copil, cati parinti sunt atenti la copiii lor?

Trebuie sa cresti un copil care sa-ti fie un semen apropiat cand creste, sa acorzi importanta nevoii lui de a apartine unui grup de varsta, sa nu-l faci dependent de tine ca parinte, dar nici sa-l "pierzi", devenindu-ti un strain. Asta cere timp, atentie, cunostinte. Banii, sunt pe locul doi (ma refer la stilul "beizadele").